Un plan de tara nu va avea succes daca va porni de la situatia actuala. Un tipar de start gasim in 1945 cand au venit comunistii: nationalizarea resurselor si zacamintelor, interzicerea vanzarii pamantului catre straini, a macar a exportului de materie prima bruta, reconstruirea industriei in toate sectoarele si la toate nivelurile, a agriculturii, reconfigurat sistemul de educatie, de sanatate, aparatul public etc etc. Practic o luam de la inceput calcand pe urmele comunistilor, mutatis mutandis.
Dupa ce vom construi alti 45 de ani ceea ce s-a demolat in ultimii 30, se va gasi cineva sa reinvie decembrie 1989. Pentru ca marile puteri vor dori sa aiba control in continuare, pentru ca nu le convine ca o tara ca Romania sa fie independenta, chiar daca romanii sunt o natie de alpinisti, lasi, slugi, un popor gregar. Si ciclul se va repeta.
Democratia nu este un sistem care sa permita o dezvoltare pe termen lung a unei tari pe baza unui plan de reconstructie. De ce? Cat timp “demos” reprezinta majoritatea, care sunt analfabeti functionali, viitorul vom fi tot aici. Pe un mandat de 4 ani in sistem de pluralism politic, nu se poate construi nimic, vor veni ceilalti si vor anula tot. Si ne vom juca de-a constructia si demolarea din 4 in 4 ani. Au trecut 30 si nu am construit nimic.
In 45 ani de comunism s-a cladit tot ce avem acum. Tot ce e in jurul vostru, mai putin cotetele rezidentiale noi. Daca nu erau comunistii, traiam si acum in mahalaua numita “micul Paris” Stie cineva cum era mahalaua “micul Paris” inainte. Se poate scrie un roman pe tema asta, dar nu il va citi nimeni.
Be First to Comment