Ma surprinde un anume tip de informatie si anume cea referitoare la banca X care a decis sa vanda un pachet de credite neperformante (exemple aici http://www.zf.ro/banci-si-asigurari/bancile-incearca-sa-scape-de-scheleti-la-final-de-an-bcr-a-vandut-pe-ultima-suta-de-metri-un-pachet-de-credite-neperformante-de-1-2-mld-euro-care-devine-cea-mai-mare-tranzactie-de-pana-acum-14929439 si aici http://www.zf.ro/banci-si-asigurari/unicredit-kredyt-inkaso-cea-mai-mare-tranzactie-de-credite-neperformante-din-acest-an-14926245).
Lucrurile sunt simple: banca are de recuperat de la un client (pers. fizica sau juridica) o suma de bani data sub forma de credit (nu conteaza aici daca banca a virat scriptic o suma de bani pe care nu ii are intr-un cont al clientului, sperand sa scoata mega profit, asa cum se intampla in cazul creditarii). Clientul nu mai poate plati si banca decide sa nu se mai complice cu procedura recuperarii datoriei si vinde creditul unei companii specializate in recuperari creante (de obicei cu actionari care controleaza si banca, astfel incat banii sa nu paraseasca circuitul). Pe mine ma intereseaza aici tocmai aceasta vanzare a creditului (sau cesiune).
Vanzarea/cesionarea creditelor neperformante se face de obicei cu un discount de 90% din valoarea acestuia la sold. Nimeni nu cere evident si acordul debitorului pentru aceasta cesiune (pentru ca oricum debitorul este un numar pe o lista a bancii si un indicator in contul ei de profit).
Singura mea intrebare in toata aceasta ecuatie este urmatoarea: debitorul (clientul) nu ar trebui sa aiba un drept de preemtiune la vanzarea propriului credit si sa beneficieze de acelasi discount de 90% inainte ca acesta sa fie vandut unei companii de recuperari creante? Tema pentru acasa pentru deputatii care nu dorm si avocatul poporului (ramas in tara).
Daca s-ar pune in aplicare propunerea ta, s-ar distruge sistemul bancar. Ar deveni o practica curenta incetara platilor catre banca cu scopul obtinerii unui “discount”.
“pentru ca oricum debitorul este un numar pe o lista a bancii si un indicator in contul ei de profit”
Ce ar trebui sa fie creditorul pentru banca? Imi faci impresia unei persoane care gandeste, asa ca ma intreb in mod legitim ce se intampla? Daca esti impotriva “exploatarii omului de catre om”, cu siguranta ca stii unde poti gasi locuri pe Pamant unde acest lucru nu se intampla. Poti oricand gusta din paradisul din Cuba sau Korea de Nord.
Revenind la subiect, banca:
1. nu este mama ta;
2. nu este un prieten;
3. nu are nici o obligatie morala fata de tine la fel cum tu nu ai nici o obligatie morala fata de banca;
4. pentru orice banca, un client este fix un numar intr-un calculator exact la fel cum banca este pentru client fix un serviciu la care apeleaza la nevoie; si asa si trebuie sa fie. Fiecare trebuie sa isi gestioneze problemele “interne” si sa isi respecte cuvantul dat. Iar daca nu vrei sa respecti de buna voie cuvantul dat, atunci trebuie sa existe mecanisme foarte eficiente care sa te oblige sa o faci.
Si sa nu uitam un lucru: daca lasam problemele personale sa domine o relatie contractuala, acest lucru nu poate sa fie decat egal pentru ambii semnatari ai contractului. Intr-un astfel de univers, ar fi foarte posibil ca:
a. banca sa iti reesaloneze creditul dupa cum are nevoie banca daca banca are probleme cu lichiditatile; tu iei un credit pe 10 ani si banca te anunta sa trebuie sa reesaloneze creditul pe 7 ani, pt ca le trebuie banii mai repede; restul conditiilor raman la fel, evident;
b. sa iti ia jumatate din salariul pe care il ai pe card pentru 2-3 saptamani pentru nevoi “urgente”; dupa 3 saptamani iti vor vira si restul de bani;
5. este ok sa faci super mega, giga profit; eu vreau sa fac super mega, giga profit din orice fac; orice persoana fizica sau juridica are dreptul sa isi maximizeze profitul in conditiile in care respecta legile si regulile pietii;
Daca sistemul bancar era unul de tip monopolist, atunci aveam tot dreptul sa aratam cu degetul la profitul monopolistului si asta pentru ca oamenii nu se puteau apara de un monopol. Dar in mod cert, in sistemul bancar romanesc exista o doza sanatoasa de competitie.
La multi ani si multe impliniri pe 2016!
Cred ca ai mers prea departe si ai pus in acelasi blender niste concepte capitaliste, dorinte personale, principii antrepenoriale si economice. Daca discutam de capitalism si exploatare iti recomand Karl Marx – “Capitalul” si vedem cum a aparut capitalismul si unde ar vrea sa ajunga daca ar fi lasat liber si la mana lobbystilor nu doar bancari.
Nu se pune problema distrugerii sistemului bancar si nici nu vreau ca banca sa fie mama/tata/prieten/popa/ sau vreo curva ieftina de pe centura. Cu banca se incheie un contract de creditare si SE PREZINTA GARANTII MATERIALE. Riscul contractual se imparte intre parti si punct. Faceam referire la faptul ca poate ar trebui ca dincolo de toate procedurile de recuperare si executare a garantiei debitorul sa beneficieze de dreptul de preemtiune statuat de lege pentru alte situatii, exemplu vanzarea terenurilor agricole. Sa nu uitam si falimentul care poate interveni (inclusiv cel personal pentru cand va aparea legea).
Intre noi fie vorba, ca si asa nu citeste nimeni ce se scrie aici, sistemul bancar nu este monopolist, ai dreptate, asa cum nu sunt nici marile sectoare economice aducatoare de mega profit. Fa-ti o banca maine si vei vedea ce simplu e 🙂 (sau o firma de dezapezire macar).
Sa auzim de bine!