Spatiul .ro devine din ce in ce mai interesant. Vrea sa creasca, sa se dezvolte, sa se maturizeze, sa monetiezeze, daca se poate, respectand dimensiunile si rapiditatea spatiului .com. Nu putem din pacate reinventa Twitter-ul si nici Facebook-ul, asa cum nu putem da copy paste nici unui proiect de succes din spatiul .com in spatiul .ro. Si in acest caz ce facem? Refurbish! Dar nu mereu.
In HR se pare ca inca mai e loc de inventat. Am “adorat” dintotdeauna HR-ul romanesc de orice nivel in afara de cel de top (companii gen: vezi top 100 angajatori – unde aici intr-adevar am cunoscut adevarati profesionisti), in special datorita faptului ca la noi se face recruting dupa cele mai inalte standarde: termini litere/sociologie sau ce mai e de terminat, tragi cu ochiul la articolele de specialitate de prin State, faci copy-paste, te numesti recruiter si te apuci de recrutat. Si teste, cat mai multe teste pentru candidat. La intrare, evident. Si nici nu conteaza ca nu se stie evalua potentialul unui candidat din punct de vedere business. Recruiterii sunt asemeni juristilor sau avocatilor: nu au viziune globala de business. Pentru unii trebuie ca bifele candidatului sa se pupe cu cele ale sablonului, pentru ceilalti, clauze gramada pentru ca asa e legal (vorbesc din experienta 🙂 …). Apoi, cineva tot o sa treaca testul si interviul preliminar. Si poate smulgem sefului si o mica apreciere…
Inchid paranteza si revin. Spuneam ca in hr la noi inca mai e loc de inventat. Despre ce este vorba? Incepem prin a ne plasa contextual economic (e criza), contextual social (necesitati), identificam nevoi la nivel de organizatie (daca reusim), identificam nevoi la nivel de individ (loc de munca), generam una bucata marlanie (oferirea fantasmagorica a posibilitatii gasirii unui loc de munca), masuram masa ce are potential de a fi targhetata (mai mult decat suficienta), obiective, strategie, generare de lead-uri, diferentiere in piata. Aici e interesant: cum ma diferentiez de site-urile actuale de recrutare? Ce valoare aduc candidatului? Ce ofer candidatului? Cum ma pozitionez fata de candidat ca sa ii transmit cat mai real mesajul? Cum il conving pe candidat sa imi plateasca 199 lei pentru un test psihologic online ce nu ii garanteaza accesul la un loc de munca in contextul in care el poate aplica de pe un site de recrutare GRATIS si apoi poate sustine testul tot GRATIS direct cu potentialul angajator? Aducem apoi niste sigle pe site ca totul sa capete o dimesiune cat mai mare si il botezam: iQuads Kadett.
iQuads Kadett, asa cum il descriu fondatorii, este un “proiect care îşi propune să identifice şi să contribuie la formarea celor mai talentaţi tineri din România pentru a-i recomanda şi direcţiona către companiile (departamente de marketing, comunicare sau vânzări) şi agenţiile de comunicare (advertising, relaţii publice, branding, cercetare de piaţă etc.) care îşi doresc selectarea celor mai buni tineri profesionişti. Proiectul îşi propune astfel să facă legătura între mediul academic şi industria de marketing şi comunicare, oferind tinerilor şansa de a acumula argumente relevante în încercarea lor de a începe o carieră de succes”. Mda…au omis partea cu “multilateral dezvoltat”…
Sunt surprins ca la noi inca se exploateaza o nevoie reala a unui grup de tineri: nevoia de a-si gasi un loc de munca! Stie cineva ce inseamna gasirea unui loc de munca pentru un tanar?
Sunt curios daca imi poate da cineva si mie un exemplu cu o idee asemanatoare intr-o alta tara. Eu nu am cunostinta de nici una.
Si mai sunt curios daca firma asta este inscrisa ca operator de date cu caracter personal la Autoritatea Nationala de Supraveghere a Prelucrarii Datelor cu Caracter Personal…
Sincer, eu nu reusesc sa vad utilitatea pentru tineri a acestui proiect, deoarece:
1. ca forma juridica nu este un ONG, ci o societate comerciala (ce face acte de comert cu scopul, conform legislatiei din Romania, de a genera profit), deci nu urmareste un bine social, general;
2. percepe tinerilor o taxa de 199 lei pentru niste promisiuni + un test psihologic foarte amanuntit care se sustine de obicei doar cu angajatorul (si numai in ambientul unor companii mari) doar in faza finala a procesului de recrutare si este GRATIS pentru candidat. Cheluielile le suporta angajatorul din bugetul departamentului de hr 🙂 Repet pentru cei care nu stiu (si acum or sa sara orgoliile in aer): acest test se sustine numai in cadrul companiilor mari/multinationale, nu si in cadrul firmelor de apartament cu 20 angajati. De ce? Cine solicita conditii de lux la angajare de la candidat, trebuie sa ii ofere acestuia tot conditii de lux sa lucreze;
3. exista site-uri de recrutare cu accesare GRATIS din partea celor care cauta un loc de munca, fiind taxate doar companiile care posteaza anunturile;
Ma frapeaza doua aspecte si anume:
1. De ce companiile astea nu ofera burse de studiu tinerilor inca din timpul facultatii si prefera sa faca o demagogie obscura in spatele unui proiect monetizabil?
2. De ce nu se da un astfel de test si la plecarea din companie? Este util pentru a se face o evaluare a mediului de lucru in care a lucrat angajatul.
Personal cred ca lucrurile se pot face mult mai bine si ca tinerii targhetati de companiile din sistemul acesta isi pot indruma pasii catre un ejobs, bestjobs, myjob si catre alte site-uri de recrutare ce mai sunt, isi pot canaliza energia catre alte metode de a gasi un job si cel putin pot lua atitudine fata de tot ceea ce se intampla in jurul lor, lucruri care in loc sa ii ajute si sa le ofere o sansa reala de a gasi un loc de munca, se ascund dupa denumiri trendy si ii trateaza ca pe o potentiala sursa de profit.
Timpul este pretios, sa nu il pierdem inutil!
Be First to Comment